Poezioare vechi

Nu mă pricep să scriu poezie, chiar deloc, dar am încercat şi eu, ca oricare. Le-am recitit de curând şi m-am gândit să le notez aici.

  • 1. Cântărind din | Interviu | viaţa-i plină de păcat,
    Eu găsesc în blândul Louis doar un suflet tracasat.
    Se aseamănă cu-n înger, dar e demon iscusit
    Ce-omoară cu gentilete, de când Darul a primit.

    Se impregna cu decadenţă, c-avea inima zdrobită
    Pan`s-apară ca prin farmec Lestat, cea dulce ispită.
    Vampirul l-a prins în mreje, amăgindu-l c-o minciună,
    Căci viaţa e-o Suferinţă, crudă a lumii stăpână.

    În alte timpuri, agitată şi înnecată în frustrare,
    Inima-i e-azi liniştită, dar goală şi glacială;
    Câutând chipul iubirii stă s-aleagă la răspântie,
    Neştiind care-i din ele: un Armand sau o Claudie?…

    2. Nicicând nu mi-ai ars tu, suflet c-acum
    În ruguri de jale şi nu ştiu ce drum
    S-apuc şi mi-e teamă că nu voi afla
    Iar temeinicia în inima mea.

    Dar n-am să renunţ; deşi nu-ntrezăresc
    Speranţe există atât cât trăiesc.
    Şi apoi va fi bine, chiar d-acum mi-e greu –
    Voi avea iar tăcerea în sufletul meu!

Anunțuri
De auroredenevers Publicat în DIVERSE

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s