Pasiuni 8

MONSIEUR VERDOUX: A COMEDY OF MURDERS (1947)- 8. Dacă spun Charlie Chaplin, am spus tot. Povestea modernă a lui Barbă Albastră este genial adaptată timpurilor, iar suspansul şi umorul sunt bine dozate. E practic imposibil să nu urmăreşti un asemenea film până la capăt, chiar şi atunci când îi ştii demult finalul.

Relaţiile bigamice ale eroului sunt, fiecare în parte, câte o poveste minunată, dar cea mai importantă, pentru el, este cea pe care o trăieşte cu soţia paraplegică şi cu fiul lor. Pentru ei ucide femeile cu care se însoară, ca să-i poată asigura soţiei iubite hrana şi medicamentele necesare. Mulţi s-au întrebat dacă Verdoux şi-a ucis familia cu otrava aceea, ca aceştia să nu moară de foame, fiindcă nu se explică clar dispariţia lor. Îl cred în stare să-i ucidă pentru a-i salva de o moarte mai dură, dar parcă prefer misterul.

Desigur că scena în care n-o ucide pe tânăra al cărei soţ fusese bolnav, la fel ca soţia lui, e poate cea mai bună din tot filmul. Verdoux nu ucide de plăcere. Iar fata aceea era la fel de nefericită ca şi el, deci nu merita să moară în felul acela.

Replica lui Verdoux din final a fost genială. Un film bun din toate punctele de vedere. :X

mv9-bmp

mv6-bmp

mv7-bmp

mv8-bmp

output_Kr6eRF

mv2

mv

STRAPPED (2010)- 6,9. Şi pe acesta l-am găsit întâmplător. Locul 5 într-un top al filmelor cu gay din 2010, într-un top realizat de revista The Backlot. Deşi, recunosc, am căutat filmul din cauza unei scene din finalul filmului, am reuşit să-l vizionez complet, fără prea multe probleme.

Şi asta fiindcă am văzut în povestea hustlerului, interpretat de Ben Bonenfant, o comedioară picantă. Tipul se plimbă prin-o clădire ocupată doar de bărbaţi şi, în câteva ore, îşi face un număr de clienţi şi adună şi ceva bani. Bineînţeles că fiecare client are povestea lui, iar tipul încearcă să-i mulţumească pe toţi aşa cum poate.

Faza cu tipul care se lăuda că are soţie şi copil, că nu-i plac gay-i, dar are şi el 45 de dolari a fost tristă pe de-o parte, dar şi amuzantă. Tristă, fiindcă omul voia cu disperare să-şi înşele nevasta şi i se părea ok s-o facă cu hustlerul, dar şi pentru că, în final, omul îşi dă seama, poate, că nu trebuia să facă ce-a făcut şi atunci, consideră că tipul e singurul vinovat. De genul, „eu nu sunt gay, s-a întâmplat. Şi uite că acum şterg orice urmă – tipul o să fie prea speriat ca să spună ceva, după ce-l bat măr.” Partea comică? Ei bine, grimasele hustlerului faţă de nepriceperea în amor masculin ale clientului său. Şi plictiseala, blazarea că sunt normale în „meseria” lui.

Scena de care ziceam. Da, îmi plac actorii, Ben Bonenfant şi Nick Frangione, deşi nu i-am mai văzut până acum. 200 de dolari pentru a se săruta cu el, o ofertă pe care hustlerul n-o poate refuza, chiar dacă nu e convins că-l poate mulţumi pe client. Fiindcă acesta vrea „să-i fie atins sufletul”. Ok, clientul e şi poet, e romantic şi tipul n-a întâlnit asemenea clienţi. În final, cred că ajung să-şi atingă sufletele unul celuilalt, iar hustlerul care voia să plece din oraş, renunţă la a părăsi clădirea şi rămâne peste noapte la ultimul client.

Mie mi-a plăcut ca idee şi m-au şi amuzat unele faze. Nu-l recomand, nu e pentru toate gusturile, dar poate că merită văzut, măcar pentru partea romantică din final.

output_xPjwvN

output_9faytI

skiss1-bmp

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s