Proză nouă, în lucru

Fac o excepţie şi aduc aici un fragment necorectat din lucrarea la care trudesc în prezent. Încă nu ştiu dacă va fi o tot o nuvelă sau povestire, dar oricum, o voi trimite spre publicare abia după ce se vor strânge peste 10-15 pagini. 🙂

– Şi Lucio? insistă marchizul.
Roxana îşi muşcă buzele. Bărbatul făcu o grimasă de neplăcere.
– Nu mai avem nicio veste de la el, de când a plecat de acasă.
Marchizul o privi stăruitor, nemulţumit de explicaţia ei. Semăna cu o minciună repetată într-atât de mult că devenise aproape adevăr. Îşi coborî privirea spre medalionul de la gâtul soţiei şi pipăi uşor lănţişorul de argint.
Roxana tresări, iar reacţia aceasta îl determină pe Roberto să vadă schimbarea, pe care n-o observase de la început: pandantivul oval, platinat fusese înlocuit cu o camee pe care era zugrăvit chipul unui tânăr minunat. Chipul lui Lucio. Marchizul netezi uşor cameea cu policarul, apoi degetele sale urcară în lungul lanţului, unde descoperiră o şuviţă de păr negru, împletită printre zale. Şi aceea era tot al lui Lucio.
Obrajii Roxanei se topeau în lacrimi, când ochii înlăcrimaţi ai soţului ei îi căutară privirea.
– Îl vom găsi, murmură ea, dezmierdându-i părul auriu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s