Din revista SUSPANS

http://suspans.ro/category/literatura/proza

În acest număr găsim povestirea
Pentru toate comorile iadului
a domnişoarei Cătălina Fometici, continuare la
În zori, pădurea era albastră…, publicată în numărul 23 al revistei.
În prima lucrare ni se prezintă un grup de tineri căutători de aventuri şi nu numai care vor să găsească o comoară îngropată ce a aparţinut unui haiduc răspopit. La început, m-am gîndit la celebrul Răspopitul din seria Mărgelatului, dar eroul autorei are o cu totul altă istorie şi o comoară care pe deasupra e blestemată. Deşi sunt atenţionaţi de cel care-i va găzdui să uite de povestea asta, tinerii sunt hotărâţi să afle adevărul. Din nefericire, sunt atraşi de către iele, în mijlocul pădurii.

A doua lucrare ne aduce povestea tânărului călugăr Horia Lambru care renunţă la hainele monahale pentru frumoasa domniţă Comănescu. Respins de către copilă, el ia calea codrului, dar n-o uită pe fată. Îi ucide tatăl şi soţul, iar într-un final, o  ucide şi pe ea.

Partea a doua se termină cu moartea lui Lambru, căzut în prăpastie, după năluca aurului pe care şi-l dorise. Aştept continuarea.

Alin Dărângă apare în revistă cu o proză numită
Apa neagră
Sătul de tot ce însemna societate, eroul se îmbarcă pe un vapor unde lucrurile nu stau prea bine.  Merindele se împuţinează, nervii se întind la maxim şi oamenii ajung să hrană unii pentru ceilalţi. În concluzie, mai bine poate într-o societate coruptă decât în stadiul primitiv,  de canibalism.  Gestul din finalul poveştii e genial.

Basmul de dos al Ralucăi Băceanu, din numărul 23 începe cu versuri din Arghezi şi e este practic, povestea cu Zmeul, demon şi zburător, după care însă nu vine niciun Făt-Frumos să-i ceară socoteală.

Ceva trebuie să se întâmple de Eugen Ovidiu Chirovici, din numărul 21 este o proză foarte scurtă, dar plină de miez despre o liniştea, monotonia vieţii care pare să prevestească furtuna şi totuşi, nu se petrece nimic.

Renaşterea de Raluca Băceanu începe cu un citat în latină „Sit tibi terra levis” (Voi sunteţi lumina(?)) şi este un text scurt, dar captivant. Eu l-am citit dintr-o suflare. Este vorba de un strigoi care mergând fără ţintă găseşte o fată legată de un copac şi cu toate la început, are tendinţa de a-şi potoli foamea cu ea, fărâmele de conştiinţă îl opresc şi o dezleagă pe fată, lasând-o să plece. Ideaa că şi după descompunere, el încă se gândeşte că este om, face toţi bani.

Dracul din Bucegi al Cătălinei Fometici este povestea unui gruo de prieteni care dau peste această entitate, în excursia lor.

Anunțuri

2 comentarii la “Din revista SUSPANS

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s